Pe data de 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, a ținut la Quai d’Orsay un discurs, consacrat ulterior ca ”Declarația Schuman”. Redăm mai jos traducerea acestui discurs:
Pacea mondială nu ar putea fi salvată fără eforturi creatoare pe măsura pericolelor care o amenință.
Contribuția pe care o Europă organizată și însuflețită o poate aduce la civilizație este indispensabilă menținerii relațiilor pașnice. De peste 20 de ani campioana unei Europe unite, Franța a avut întotdeauna ca obiectiv esențial să slujească pacea. Europa nu s-a construit, am avut războiul.
Europa nu se va construi dintr-odată sau printr-o construcţie de ansamblu. Ea se va construi prin realizări concrete, creând mai întâi o solidaritate efectivă. Adunarea națiunilor europene reclamă eliminarea opoziției seculare dintre Franța și Germania: acțiunea întreprinsă trebuie să atingă în primul rând Franța și Germania.
În acest scop, guvernul francez propune acțiunea imediată într-un domeniu limitat dar decisiv: Guvernul francez propune plasarea producției de cărbune și oțel, sub o Înaltă Autoritate Comună, într-o organizație deschisă participării altor țări ale Europei.
Punerea în comun a producțiilor de cărbune și oțel va asigura imediat stabilirea de baze comune de dezvoltare economică, prima etapă a Federației europene, și va schimba destinul acestor regiuni îndelung hărăzite fabricării armelor ale căror victime au fost în mod constant.
Solidaritatea de producție care va fi astfel creată va face ca orice război între Franța și Germania să devină nu numai de neconceput dar, materialicește imposibil.
Stabilirea acestei unități puternice de producție deschisă oricărei țări care ar vrea să participe, va ajunge să furnizeze tuturor țărilor participante elementele fundamentale ale producției industriale în aceleași condiții, va răsturna bazele reale ale unificării lor economice.
Această producție va fi oferită întregii lumi fără deosebire sau excludere, pentru a contribui la ridicarea nivelului de viață și dezvoltării lucrărilor pașnice.
Europa va putea, cu mijloace sporite, să urmărească realizarea uneia din sarcinile esențiale: dezvoltarea continentului african.
Astfel se va realiza simplu și rapid fuziunea intereselor indispensabile stabilirii unei comunități economice și se va introduce fermentul unei comunități mai largi și mai profunde între țări îndelung îndepărtate prin divizări sângeroase.
Prin punerea în comun a producțiilor de bază și instituirea noii Înalte Autorități, ale cărei decizii vor afecta Franța, Anglia și țările care vor adera la aceasta, această propunere va pune primele cărămizi ale unei Federații europene indispensabile păstrării păcii.
Urmărind realizarea obiectivelor astfel definite, Guvernul francez e gata să deschidă negocieri pe următoarele baze:
Misiunea imparțială a Înaltei Autorități comune va fi să asigure, în cel mai rapid termen: modernizarea producției și ameliorarea calității sale; furnizarea în condiții identice a cărbunelui și oțelului pe piața franceză, germană și pe piețele celorlalte țări care aderă; derularea exportului comun către alte țări; egalizarea progresului în condițiile de viață ale forței de muncă din aceste industrii.
Pentru a atinge aceste obiective pornind de la condițiile foarte diferite în care sunt plasate în prezent producțiile țărilor care aderă, cu titlu tranzitoriu anumite dispoziții vor trebui aplicate, constând în aplicarea unui plan de producție și investiții, instituirea mecanismelor de egalizare a prețurilor, crearea fondului de reconversie care să faciliteze raționalizarea producției. Circulația cărbunelui și a oțelului între țările care au aderat va fi imediat scutită de taxe vamale și nu va fi afectată de aplicarea de tarife diferențiate de transport. Treptat, se vor degaja condițiile care asigură, în mod spontan, repartizarea cea mai rațională a producției la nivelul de productivitate cel mai ridicat.
În opoziție cu un cartel internațional care încearcă repartizarea și exploatarea piețelor naționale prin practici restrictive și menținerea de profituri ridicate, organizația pe care o proiectăm va asigura fuziunea piețelor și expansiunea producției.
Principiile și angajamentele esențiale mai sus definite vor face obiectul unui tratat semnat între state. Negocierile indispensabile pentru precizarea măsurilor de aplicare vor fi supravegheate de un arbitru desemnat de comun acord; acesta va avea sarcina de a veghea ca acordurile să fie conforme cu principiile și, în caz de opoziție ireductibilă, va fixa soluția care va fi adoptată.
Înalta Autoritate comună, însarcinată cu funcționarea întregului ansamblu, va fi compusă din personalități independente desemnate pe bază paritară de către Guverne: deciziile sale vor fi executorii în Franța, Germania și în celelate țări care vor adera. Prevederi corespunzătoare vor asigura căile de recurs necesare împotriva deciziilor Înaltei Autorităţi. Un reprezentant al Națiunilor Unite pe lângă această Autoritate va fi însărcinat să facă de două ori pe an un raport public către ONU, raportând asupra funcționării noului organism, mai ales în ceea ce privește menținerea obiectivelor sale pașnice.
Instituția Înaltei Autorități nu prejudiciază cu nimic regimul de proprietate al întreprinderilor. În exercitarea misiunii sale, Înalta Autoritate comună va ține cont de puterile conferite Autorității Internaționale a Ruhr-ului și de obligațiile de orice natură impuse Germaniei, atâta timp cât acestea vor exista.
Traducere: Manuela Lavinia Toma
Puteți asculta discursul original și înregistrarea video a acestui moment.