Deciși să parcurgă o nouă etapă în procesul de integrare europeană inițiat prin constituirea Comunităților Europene, Înaltele Părți Contractante [reprezentante ale celor 27 de state membre] au decis să instituie între ele o Uniune Europeană.

În acest scop, la Maastricht, pe data de 7 februarie 1992, au semnat Tratatul privind Uniunea Europeană, supus unor modificări succesive prin Tratatele de la Amsterdam (1997), Nisa (2002) și Tratatul de la Lisabona (2007).

Uniunea se întemeiază pe Tratatul privind Uniunea Europeană și pe Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.

Uniunea se substituie Comunității Europene și îi succedă acesteia.

Uniunea are personalitate juridică.

Uniunea se întemeiază pe un set de valori.

Uniunea Europeană pe scurt

1. Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale.
2. Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție.
3. Uniunea instituie o piață internă. Aceasta acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei.
4. Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.
5. În relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și promovează valorile și interesele și contribuie la protecția cetățenilor săi.
6. Uniunea își urmărește obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcție de competențele care îi sunt atribuite prin tratate.

Principii de guvernare

Principiul cooperării loiale

Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.

Principiul atribuirii

Principiul atribuirii guvernează delimitarea competențelor Uniunii.

În temeiul acestui principiu, Uniunea acționează numai în limitele competențelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competență care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre.

Principiul subsidiarității

Principiul subsidiarității guvernează, împreună cu principiul proporționalității, exercitarea competențelor Uniunii.

Pe scurt, în temeiul principiului subsidiarității, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcator de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii Europene. Instituțiile Uniunii și parlamentele naționale aplică principiul subsidiarității în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

Principiul proporționalității

Principiul proporționalității guvernează, împreună cu principiul subsidiarității, exercitarea competențelor Uniunii.

Pe scurt, în temeiul acestui principiu, acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Instituțiile Uniunii aplică principiul proporționalității în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

Principiile democratice

Principiul egalității cetățenilor Uniunii

Cetățenii Uniunii beneficiază de o atenție egală din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii Europene. Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii se adaugă cetățeniei naționale și nu o înlocuiește pe aceasta.

Principiul democrației reprezentative

Potrivit acestui principiu cetățenii sunt reprezentați direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European.

Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de șefii lor de stat sau de guvern și în Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie în fața parlamentelor naționale, fie în fața cetățenilor lor.

Orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii.

Partidele politice la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii.

Cadrul instituțional al Uniunii Europene

Cadrul instituțional al Uniunii Europene vizează promovarea valorilor sale, atingerea obiectivelor sale, susținerea intereselor sale, ale cetățenilor săi și ale statelor membre, precum și asigurarea coerenței, a eficacității și a continuității politicilor și a acțiunilor sale.

Instituțiile Uniunii acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate.

Cooperarea consolidată

Articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană conține dispoziții privind formele de cooperare consolidată.

Statele membre care doresc să stabilească între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul competențelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la instituțiile acesteia și își pot exercita aceste competențe prin aplicarea dispozițiilor corespunzătoare ale tratatelor (articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).

Formele de cooperare consolidată urmăresc să favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, să apere interesele Uniunii și să consolideze procesul de integrare europeană.

Formele de cooperare consolidată sunt deschise în orice moment tuturor statelor membre.

Autorizarea unei forme de cooperare consolidată se face prin decizie adoptată în ultimă instanță de Consiliu atunci când Consiliul stabilește că obiectivele urmărite prin această cooperare nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de Uniune în ansamblul său și cel puțin nouă state membre participă la aceasta.

Toți membrii Consiliului pot participa la dezbateri, dar la vot participă numai membrii Consiliului care reprezintă statele membre participante la o formă de cooperare consolidată.

Actele adoptate în cadrul unei forme de cooperare consolidată sunt obligatorii numai pentru statele membre participante. Acestea nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de statele candidate la aderarea la Uniune.